Ţi-am cerut să pleci şi ai plecat fără să priveşti în urmă, fără să te gândeşti că, de fapt, nu voiam să pleci, ci doar să mă iei în braţe şi să mă săruţi. Ai să spui, din nou, că dramatizez. Da, dramatizez şi ştii ceva? Îmi place şi mă pricep la aşa ceva. Eu mă pricep să dramatizez... iar tu te pricepi să îmi întorci viaţa pe dos. Mă suceşti pe toate părţile ca pe-un titirez, mă ameţeşti şi apoi îmi dai drumul ca unui fluture după ce i s-au smuls aripile. 

 

                                                             Foto: arhiva personala

 

            Dar ai să te întorci, ştiu asta, mi-o spune instinctul. Ţi-e greu să accepţi că ai nevoie de mine. În tine se duce o luptă aprigă între omul care se vrea independent şi nevoia ta de mine. Devii dependent de mine şi  nu-ţi convine. Te-ai obişnuit să fii singur, să fii tu cu tine şi numai pentru tine, să-ţi fii cel mai bun prieten şi să ţii locul iubirii în viaţa ta, să nu ai nevoie de nimeni altcineva în afară de tine, să fii doar tu... Nu vrei să accepţi că orice ai face sau ai spune eu rămân aici, pe loc, lângă tine, dar într-o zi vei vedea totul şi ai să-mi mulţumeşti că nu te-am lăsat să greşeşti.
         

Noaptea bufonilor

Am visat că bunica a tuns scara... Nu mai puteam păși pe calea pietruită cu dale de stele moi și zâmbitoare, nu mai puteam lua Luna de mână într-o lungă plimbare meditativă spre străfundurile milenare ale Universului... Cine mai avea să-mi povestească despre bunici și nepoți de acum mii de ani când nu existau cuvinte și se comunica prin strângeri mână?

Desigur, că totul nu a fost decât un vis! Scara e tot acolo! Am pus mâna pe ea și-am dat o fugă printre stele să verific dacă sunt tot acolo unde le-am lăsat cu o seară înainte. Una singură a căzut, steaua lui Gheorghiță... Era bolnav de foarte mult timp sărmanul, dar, cât de curând, o steluță mică îi va lua locul. Frățiorul meu, Flavius, urmează să se nască și steluța lui va umple găurica din pavaj. Va crește mare și nimeni nu-și va mai da seama că acolo a fost cândva Gheorghiță. Steluța lui Flavius se va forma pe urma lăsată de cea de dinaintea ei. Am să caut niște cenușă să șlefuiesc steluța frățiorului meu ca să fie cea mai strălucitoare! Flavius va fi medic, ba nu, avocat!... Sau arhitect! El îmi va clădi un castel mai mare și mai trainic decât cele de nisip pe care le construiesc cu Oana. Voi avea multe camere și o grădină enormă! În mijlocul grădinii, cel mai mare circ din lume! Bufoni de toate culorile și formele, cu chipuri văzute și nevăzute vor avea obligația de a mă face mereu să râd. De se va găsi vreo clipă de tristețe pe fața mea, îi voi înlocui cu alții, deși la curtea mea se vor afla cei mai iscusiți grăitori de glume și de pozne. În pădurea de lângă castel, se va odihni herghelia de unicorni cu coame multicolore. Fiecare unicorn va avea pajul său care se va îngriji de țesălarea și împletirea cozilor lungi. Farmazoane curajoase vor călări acești unicorni în luptele împotriva inamicilor: Morocănilă, Mohorilă și Supărilă. Cei trei nu vor avea voie să intre în palatul meu, unde trăiesc numai oameni frumoși și fericiți. Nu, nu-i primesc, aici nu e locul lor!...