duminică, 7 aprilie 2019

O sâmbătă ca niciuna alta...

arhivă personală

30 martie 2019 - ce pot avea în comun 1000 de oameni? Nimic în afară de 3,5 ha, 18.000 de puieți și dorința de a reda naturii ce i-a fost luat cu forța! Începută de dimineața, o zi ce promitea a fi una de muncă a devnit un picnic uriaș pe platoul de la Sârbi, unde s-au adunat 1000 de voluntari pentru a săpa și planta o viitoare pădure de frasini, goruni și cireși. În acea zi, bihorenii mei iubiți și nu numai ei, mi-au arătat că împreună Plantăm Fapte Bune, fiindcă această campanie s-a desfășurat în întreaga țară.
Am început o mână de oameni pentru ca în cele din urmă să fim o mie. O mie de voluntari care iubesc natura, pădurile, copacii. Apropo de acest lucru, știați că îmbrățișând un copac te descarci de energia negativă și preiei energie pozitivă? Când simți că ești singur, că nimeni și nimic nu te pot ajuta, îmbrățișează un copac, spune-i durerile și secretele tale, el sigur nu te va dezamăgi și nu îți va purta vorbele mai departe. Desigur, nu o face în centrul orașului, înconjurat de zeci de străini, ci du-te undeva în singurătate, unde să te poți conecta la natură și deconecta de la cotidian.
Sunt un om care iubește natura, care vede și conștientizează schimbările climatice cauzate de defrișări și poluări, de aceea nu refuz proiectele cu tematică ecologică. Da, nu sunt genul care să aibă grijă să ude florile regulat, din contră, majoritatea ghivecelor mele au ajuns morminte ale plantelor moarte, dar apreciez un colț verde și aleg să îl protejez pe cât posibil, iar ziua de sâmbătă, 30 martie, mi-a demonstrat că nu sunt singura care gândește în acest fel. Oamenii iubesc natura, deși aleg să petreacă prea puțin timp în compania ei. Poate din lipsă din timp sau din comoditate, poate că nu e o prioritate în fața presiunii cotidiene, poate că atracția exercitată de tehnologie este mai puternică și mulți alți poate... Ideea e că dacă există o persoană determinată să organizeze activități ecologice, se găsesc și voluntari care să ajute. Da, e muncă voluntară, nu ești renumerat în bancnote, dar îți primești plata în oxigen și endorfine, zâmbete și starea de împlinire pe care o simți după ce ai fost părtaș la o faptă bună, căci natura nu ne rămâne niciodată datoare!

vineri, 4 ianuarie 2019

Good song, good times

Numai bună pentru acele seri când numai o melodie bună îți mai poate ridica moralul, ritmul acesteia te obligă să te ridici din pat și să te unduiești visător. E ca o ploaie caldă de vară, care te răcorește suficient cât să facă suportabilă nădușeala și, în același timp, îți mângâie sufletul, gândurile și trupul. E potrivită pentru o plimbare pe malul mării... desculță pe nisipul ud datorită refluxului și refluxului, luna sus pe cer și o ușoară adiere de vânt sărat...

https://www.youtube.com/watch?v=2Y6Nne8RvaA


Money rains from the sky above
But keep the change cause I've got enough
A little time and some tenderness
You'll never buy my love

No other thing that's as precious to
No other, there's no other
Than a heart that feels and a heart that's true
Something that you got to know, this girl...

Woah!
Take my hand
Or them over
Take my hand, you
Or-or them over
Take my hand, you
Or them over
Take my hand
Or them over

These presents don't really come for free
Your paychecks don't mean that much to me
Just take my hand and hold me tight
You'll never buy my love

You buy me this and you buy me that
To win over, win me over
You got me wrong and that's a fact
Something that you've got to know, this...

Will you realize when I'm gone
That I dance to a different song
Will you realize when I'm gone
That I dance to a different song
It's a shame but I've got to go

Woah!
Take my hand
Or them over
Take my hand, you
Or-or them over
Take my hand, you
Or them over
Take my hand
Or them over

miercuri, 14 iunie 2017

Visul de la miezul nopții

Când m-am născut, am pășit pe un drum plin de viraje...
Un pas la stânga, trei la dreapta și zece în spate!
Nu mi-e greu să merg în spate, e dansul firesc al crabilor
Care urlă noaptea la Lună de singurătate...

Visez, mă ciupesc și plâng...
Nu mă așteptam ca totul să fie real,
Aveam impresia că sunt actor pe scena teatrului
Și acum cad pradă dorului...

Șoricelul din colț fuge speriat,
Probabil a văzut că m-am încălțat:
Am pregătit bocancii din cutie
Pentru nesfârșita drumeție...

Am îndoit colțul stâng al sufletului,
Ca să-l feresc de ploaie...
Umbrela mi s-a rupt la ultima furtună
Când m-am rătăcit...în dună!
www.acrobase.gr
sursa: www.acrobase.gr

luni, 25 ianuarie 2016

          Ţi-am cerut să pleci şi ai plecat fără să priveşti în urmă, fără să te gândeşti că, de fapt, nu voiam să pleci, ci doar să mă iei în braţe şi să mă săruţi. Ai să spui, din nou, că dramatizez. Da, dramatizez şi ştii ceva? Îmi place şi mă pricep la aşa ceva. Eu mă pricep să dramatizez... iar tu te pricepi să îmi întorci viaţa pe dos. Mă suceşti pe toate părţile ca pe-un titirez, mă ameţeşti şi apoi îmi dai drumul ca unui fluture după ce i s-au smuls aripile. 
 
                                                             Foto: arhiva personala
 
            Dar ai să te întorci, ştiu asta, mi-o spune instinctul. Ţi-e greu să accepţi că ai nevoie de mine. În tine se duce o luptă aprigă între omul care se vrea independent şi nevoia ta de mine. Devii dependent de mine şi  nu-ţi convine. Te-ai obişnuit să fii singur, să fii tu cu tine şi numai pentru tine, să-ţi fii cel mai bun prieten şi să ţii locul iubirii în viaţa ta, să nu ai nevoie de nimeni altcineva în afară de tine, să fii doar tu... Nu vrei să accepţi că orice ai face sau ai spune eu rămân aici, pe loc, lângă tine, dar într-o zi vei vedea totul şi ai să-mi mulţumeşti că nu te-am lăsat să greşeşti.
         

Noaptea bufonilor

Am visat că bunica a tuns scara... Nu mai puteam păși pe calea pietruită cu dale de stele moi și zâmbitoare, nu mai puteam lua Luna de mână într-o lungă plimbare meditativă spre străfundurile milenare ale Universului... Cine mai avea să-mi povestească despre bunici și nepoți de acum mii de ani când nu existau cuvinte și se comunica prin strângeri mână?
Desigur, că totul nu a fost decât un vis! Scara e tot acolo! Am pus mâna pe ea și-am dat o fugă printre stele să verific dacă sunt tot acolo unde le-am lăsat cu o seară înainte. Una singură a căzut, steaua lui Gheorghiță... Era bolnav de foarte mult timp sărmanul, dar, cât de curând, o steluță mică îi va lua locul. Frățiorul meu, Flavius, urmează să se nască și steluța lui va umple găurica din pavaj. Va crește mare și nimeni nu-și va mai da seama că acolo a fost cândva Gheorghiță. Steluța lui Flavius se va forma pe urma lăsată de cea de dinaintea ei. Am să caut niște cenușă să șlefuiesc steluța frățiorului meu ca să fie cea mai strălucitoare! Flavius va fi medic, ba nu, avocat!... Sau arhitect! El îmi va clădi un castel mai mare și mai trainic decât cele de nisip pe care le construiesc cu Oana. Voi avea multe camere și o grădină enormă! În mijlocul grădinii, cel mai mare circ din lume! Bufoni de toate culorile și formele, cu chipuri văzute și nevăzute vor avea obligația de a mă face mereu să râd. De se va găsi vreo clipă de tristețe pe fața mea, îi voi înlocui cu alții, deși la curtea mea se vor afla cei mai iscusiți grăitori de glume și de pozne. În pădurea de lângă castel, se va odihni herghelia de unicorni cu coame multicolore. Fiecare unicorn va avea pajul său care se va îngriji de țesălarea și împletirea cozilor lungi. Farmazoane curajoase vor călări acești unicorni în luptele împotriva inamicilor: Morocănilă, Mohorilă și Supărilă. Cei trei nu vor avea voie să intre în palatul meu, unde trăiesc numai oameni frumoși și fericiți. Nu, nu-i primesc, aici nu e locul lor!...